Cortizolul este un hormon esențial produs de glandele suprarenale. Este numit frecvent „hormonul stresului”, deoarece participă la răspunsul organismului în situații solicitante, dar funcțiile sale sunt mult mai complexe.

Cortizolul contribuie la reglarea metabolismului, tensiunii arteriale, inflamației și glicemiei. Atât excesul persistent, cât și deficitul pot indica o problemă medicală. Totuși, oboseala, creșterea în greutate sau stresul nu confirmă singure existența unui dezechilibru hormonal.

Ce este cortizolul?

Cortizolul face parte din categoria hormonilor glucocorticoizi și este produs în cortexul glandelor suprarenale, situate deasupra rinichilor.

Producerea sa este controlată prin axa hipotalamo-hipofizo-suprarenală:

1. Hipotalamusul eliberează CRH, hormonul eliberator de corticotropină.

2. CRH stimulează hipofiza să secrete ACTH, hormonul adrenocorticotrop.

3. ACTH transmite glandelor suprarenale semnalul de a produce cortizol.

4. Cortizolul participă apoi la reglarea propriei secreții printr-un mecanism de feedback.

O problemă apărută la nivelul hipotalamusului, hipofizei sau glandelor suprarenale poate influența producerea acestui hormon.

Cum variază cortizolul pe parcursul zilei?

Cortizolul are un ritm circadian. În mod obișnuit, concentrația sa este mai mare dimineața, în apropierea momentului trezirii, și scade treptat pe parcursul zilei, atingând valori reduse seara și noaptea.

Ritmul poate fi influențat de:

• ora de trezire și programul de somn;

• munca în schimburi;

• stresul fizic sau emoțional;

• exercițiul fizic intens;

• o boală acută;

• sarcina;

• anumite medicamente.

Din acest motiv, ora și condițiile recoltării sunt importante pentru interpretarea rezultatului.

Ce rol are cortizolul în organism?

Cortizolul contribuie la adaptarea organismului la solicitări și la menținerea unor funcții vitale.

Printre rolurile sale se numără:

• participarea la reglarea glicemiei și metabolismului energetic;

• influențarea modului în care sunt utilizate proteinele, grăsimile și carbohidrații;

• menținerea răspunsului normal al vaselor de sânge și a tensiunii arteriale;

• modularea inflamației și a activității sistemului imunitar;

• participarea la răspunsul organismului la boală, traumatisme și stres;

• influențarea ritmului somn–veghe.

Creșterea temporară a cortizolului în timpul unei situații solicitante este un răspuns fiziologic. Aceasta nu este același lucru cu hipercortizolismul persistent sau cu sindromul Cushing.

Ce poate determina un nivel crescut de cortizol?

Un rezultat crescut poate apărea temporar în timpul stresului intens, al exercițiului fizic, al unei boli acute sau în alte situații fiziologice. Un singur rezultat nu stabilește diagnosticul unei afecțiuni endocrine.

Cea mai frecventă cauză a sindromului Cushing este utilizarea îndelungată sau în doze mari a medicamentelor glucocorticoide, precum prednisonul, dexametazona ori hidrocortizonul.

Alte cauze posibile ale excesului persistent de cortizol sunt:

• o tumoră hipofizară care produce prea mult ACTH;

• producerea de ACTH de către o tumoră situată în altă parte a organismului;

• o tumoră sau o hiperactivitate a glandei suprarenale;

• alte afecțiuni endocrine rare.

Sindromul Cushing nu este sinonim cu stresul psihologic obișnuit. Stresul poate influența temporar secreția de cortizol, dar nu explică automat semnele caracteristice hipercortizolismului patologic.

Care sunt simptomele excesului de cortizol?

Manifestările posibile ale sindromului Cushing includ:

• creștere în greutate, mai ales în zona trunchiului;

• rotunjirea feței;

• acumularea de grăsime la baza gâtului sau în partea superioară a spatelui;

• brațe și picioare relativ subțiri;

• slăbiciune musculară;

• piele subțire și apariția ușoară a vânătăilor;

• vergeturi late, roșiatice sau violacee;

• vindecarea lentă a rănilor;

• tensiune arterială crescută;

• glicemie crescută sau diabet;

• fragilitate osoasă;

• tulburări menstruale și pilozitate excesivă la femei;

• scăderea libidoului sau disfuncție erectilă la bărbați;

• iritabilitate, anxietate, depresie ori dificultăți cognitive.

Multe dintre aceste manifestări pot avea și alte cauze. Creșterea în greutate sau acumularea grăsimii abdominale nu demonstrează, singure, că o persoană are „cortizol crescut”.

Ce poate determina un nivel scăzut de cortizol?

Deficitul de cortizol apare în insuficiența suprarenală. Aceasta poate fi:

• primară, atunci când glandele suprarenale sunt afectate direct; forma autoimună este cunoscută drept boala Addison;

• secundară, atunci când hipofiza nu produce suficient ACTH;

• terțiară, atunci când este afectată reglarea de la nivelul hipotalamusului.

O cauză importantă este întreruperea bruscă a tratamentului cu glucocorticoizi după administrarea îndelungată. Aceste medicamente nu trebuie oprite sau reduse fără schema stabilită de medic.

Alte cauze pot include afecțiuni autoimune, infecții, hemoragii, intervenții chirurgicale și boli ale glandelor suprarenale, hipofizei sau hipotalamusului.

Care sunt simptomele deficitului de cortizol?

Insuficiența suprarenală poate provoca:

• oboseală persistentă;

• slăbiciune musculară;

• scăderea poftei de mâncare;

• pierdere neintenționată în greutate;

• tensiune arterială scăzută și amețeală la ridicare;

• greață, vărsături, diaree sau dureri abdominale;

• poftă neobișnuită de alimente sărate;

• dureri musculare și articulare;

• glicemie scăzută, în anumite situații;

• tulburări menstruale.

Închiderea la culoare a pielii este întâlnită mai ales în insuficiența suprarenală primară și nu apare în toate formele de deficit de cortizol.

Criza suprarenală este o urgență

Deficitul sever de cortizol poate provoca o criză suprarenală. Semnele pot include vărsături sau diaree repetată, durere abdominală intensă, slăbiciune extremă, tensiune foarte scăzută, confuzie, somnolență marcată ori pierderea stării de conștiență.

Într-o asemenea situație trebuie solicitat imediat ajutor medical prin 112.

Când poate fi recomandată analiza cortizolului?

Testarea poate fi indicată atunci când medicul suspectează:

• sindrom Cushing;

• insuficiență suprarenală sau boala Addison;

• o problemă a hipofizei;

• o tumoră suprarenală;

• o tulburare apărută în timpul tratamentului cu glucocorticoizi.

Analiza cortizolului nu este un test general pentru măsurarea stresului cotidian și nu se recomandă automat doar pentru oboseală, anxietate, insomnie sau creștere în greutate.

Aceste simptome sunt nespecifice și pot necesita investigații diferite, alese în funcție de istoricul medical și examenul clinic.

Cum se testează cortizolul?

Cortizolul poate fi măsurat din sânge, salivă sau urină. Testul potrivit depinde de afecțiunea suspectată.

Cortizolul din sânge

Recoltarea este realizată frecvent dimineața, când concentrația este în mod normal mai mare. În anumite situații poate fi necesară o altă oră sau repetarea testului.

O singură valoare din sânge nu este suficientă întotdeauna pentru confirmarea sau excluderea unei afecțiuni.

Cortizolul liber urinar

Testul presupune, de regulă, colectarea urinei timp de 24 de ore. Poate fi utilizat în evaluarea excesului de cortizol.

Respectarea instrucțiunilor de colectare este importantă pentru obținerea unui rezultat relevant.

Cortizolul salivar nocturn

Proba este recoltată seara târziu, atunci când cortizolul ar trebui să fie redus. Testul poate ajuta la evaluarea pierderii ritmului normal de secreție în sindromul Cushing.

Testul de supresie cu dexametazonă

Persoana primește dexametazonă conform unei scheme stabilite de medic, după care este măsurat cortizolul. Testul verifică dacă organismul poate reduce corespunzător producerea hormonului.

Testul de stimulare cu ACTH

Acest test evaluează răspunsul glandelor suprarenale la ACTH și este utilizat în investigarea insuficienței suprarenale.

Diagnosticul poate necesita repetarea analizelor sau combinarea mai multor teste. Niciun rezultat nu trebuie interpretat izolat.

Cum trebuie să te pregătești pentru analiză?

Pregătirea diferă în funcție de test, oră și protocolul laboratorului. Uneori poate fi necesară recoltarea pe nemâncate, dar aceasta nu este o regulă universală pentru toate analizele cortizolului.

Medicul și laboratorul trebuie informați despre toate medicamentele și suplimentele utilizate. Rezultatul poate fi influențat de:

• glucocorticoizi administrați oral, injectabil, inhalator, nazal sau topic;

• contraceptive și alte tratamente care conțin estrogen;

• anumite medicamente anticonvulsivante;

• sarcină;

• boală acută;

• stres intens sau exercițiu fizic solicitant;

• modificarea programului de somn.

Nu întrerupe glucocorticoizii, contraceptivele sau orice alt tratament înaintea analizei fără indicația expresă a medicului. Oprirea bruscă a glucocorticoizilor poate fi periculoasă.

Care sunt valorile normale ale cortizolului?

Nu există un singur interval universal care să poată fi aplicat tuturor persoanelor și tuturor testelor.

Valorile de referință depind de:

• tipul probei;

• ora recoltării;

• metoda și aparatul utilizate;

• unitatea de măsură;

• protocolul laboratorului;

• vârstă, sarcină și anumite medicamente.

Rezultatul trebuie comparat cu intervalul indicat de laborator și interpretat de medic în raport cu simptomele și celelalte investigații.

O valoare aflată în afara intervalului nu confirmă automat o boală. În mod similar, un rezultat aparent normal nu exclude întotdeauna o tulburare endocrină.

Ce urmează după un rezultat anormal?

Medicul poate recomanda repetarea testului, efectuarea unui alt tip de analiză, măsurarea ACTH sau investigații imagistice. Investigațiile se aleg în funcție de suspiciunea de exces ori deficit de cortizol.

Tratamentul este stabilit în funcție de cauză. Poate include:

• ajustarea atentă a unui tratament cu glucocorticoizi;

• medicamente care influențează producerea cortizolului;

• intervenție chirurgicală în anumite tumori;

• radioterapie sau alte tratamente oncologice, când sunt indicate;

• substituție hormonală în insuficiența suprarenală.

Aceste tratamente necesită supraveghere endocrinologică. Valorile anormale ale cortizolului nu trebuie tratate prin automedicație.

Stresul și valorile cortizolului

Stresul acut poate produce o creștere temporară a cortizolului. Somnul insuficient, boala și efortul intens pot influența, de asemenea, rezultatele.

Somnul regulat, activitatea fizică adaptată, o alimentație echilibrată și tehnicile de gestionare a stresului pot susține sănătatea generală. Psihoterapia poate fi utilă atunci când stresul, anxietatea sau dificultățile emoționale devin persistente.

Aceste măsuri nu tratează însă sindromul Cushing, boala Addison sau alte afecțiuni endocrine.

Pot suplimentele să „normalizeze” cortizolul?

Niciun supliment alimentar nu trebuie prezentat ca tratament pentru sindromul Cushing, insuficiența suprarenală sau alte boli care afectează cortizolul.

Pentru ashwagandha au fost publicate studii de dimensiuni reduse privind stresul perceput și cortizolul, dar dovezile nu justifică recomandarea sa pentru diagnosticarea sau tratarea unui dezechilibru hormonal. Produsele și dozele studiate diferă, iar siguranța utilizării pe termen lung nu este bine stabilită.

Ashwagandha poate influența funcția tiroidei, poate interacționa cu medicamentele și a fost asociată rar cu afectarea ficatului. Nu este potrivită pentru toate persoanele, inclusiv în anumite afecțiuni endocrine, în sarcină sau în timpul alăptării.

Magneziul, vitamina D, omega-3, rhodiola și triptofanul nu trebuie promovate ca produse care „scad cortizolul” sau tratează bolile suprarenale. Suplimentarea trebuie să răspundă unei nevoi reale și să respecte recomandările medicului sau farmacistului.

Întrebări frecvente

Un nivel crescut înseamnă automat sindrom Cushing?

Nu. Stresul, boala acută, efortul fizic, sarcina și anumite medicamente pot influența rezultatul. Diagnosticul necesită teste adecvate și evaluare medicală.

Creșterea în greutate arată că am cortizolul crescut?

Nu. Creșterea în greutate are numeroase cauze și nu poate fi atribuită cortizolului numai pe baza aspectului corpului.

Pot face analiza cortizolului fără recomandare?

Testul poate fi disponibil direct în unele laboratoare, dar interpretarea sa este dificilă în absența unei suspiciuni clinice și a unui protocol corect. Este preferabil ca investigația să fie recomandată de medic.

Trebuie să opresc medicamentele înaintea analizei?

Nu din proprie inițiativă. Informează medicul despre toate tratamentele utilizate și respectă instrucțiunile primite. Oprirea bruscă a glucocorticoizilor poate provoca insuficiență suprarenală.

Există o dietă pentru reducerea cortizolului?

Nu există o dietă care să trateze nivelurile patologice de cortizol. Alimentația echilibrată este importantă pentru sănătatea generală, dar afecțiunile endocrine necesită diagnostic și tratament medical.

Concluzie

Cortizolul este un hormon indispensabil, implicat în reglarea metabolismului, tensiunii arteriale, inflamației și răspunsului la stres. Valorile sale se modifică în mod natural pe parcursul zilei și pot fi influențate de numeroși factori.

Excesul sau deficitul persistent poate indica o afecțiune endocrină, dar diagnosticul nu se stabilește pe baza simptomelor ori a unei singure analize. Medicul endocrinolog poate alege testele potrivite și poate interpreta rezultatele în contextul clinic.

Acest articol are scop informativ și nu înlocuiește consultația, diagnosticul sau tratamentul recomandat de medic.

photo credit: magnific.com