Insomnia este o tulburare de somn caracterizată prin dificultăți persistente de a adormi, de a menține somnul sau prin trezirea prea devreme, însoțite de efecte negative în timpul zilei. Aceste probleme apar chiar dacă persoana are suficient timp și condiții adecvate pentru somn.

O noapte slabă sau o perioadă scurtă cu somn agitat nu înseamnă automat insomnie. Problemele ocazionale de somn sunt frecvente, mai ales în perioadele de stres, schimbare sau boală. Diagnosticul de tulburare de insomnie este stabilit de medic în funcție de frecvența, durata și impactul simptomelor asupra vieții zilnice.

Cum se manifestă insomnia?

Insomnia nu înseamnă doar dificultatea de a adormi. Aceasta se poate manifesta prin:

• adormire dificilă;
• treziri repetate în timpul nopții;
• dificultatea de a adormi din nou după o trezire;
• trezirea prea devreme dimineața;
• somn perceput ca superficial sau neodihnitor;
• îngrijorare persistentă în legătură cu somnul.

În timpul zilei pot apărea:

• oboseală și lipsă de energie;
• dificultăți de concentrare sau memorare;
• iritabilitate și schimbări de dispoziție;
• scăderea performanței la serviciu sau la școală;
• lipsă de motivație;
• greșeli sau accidente;
• dureri de cap ori tensiune musculară;
• preocupare excesivă privind următoarea noapte de somn.

Somnolența diurnă pronunțată, adormirea involuntară sau tendința de a ațipi la volan pot indica și alte tulburări, precum apneea obstructivă în somn, și necesită evaluare medicală.

Insomnie de scurtă durată și insomnie cronică

Insomnia de scurtă durată apare adesea în legătură cu un eveniment stresant, o schimbare importantă, o boală sau modificarea programului de somn. Simptomele durează mai puțin de trei luni și se pot ameliora după dispariția factorului declanșator.

Insomnia este considerată cronică atunci când dificultățile de somn:

• apar cel puțin trei nopți pe săptămână;
• persistă cel puțin trei luni;
• apar în ciuda existenței unor condiții și a unui timp adecvat pentru somn;
• afectează funcționarea din timpul zilei.

Aceste criterii sunt orientative și nu trebuie folosite pentru autodiagnosticare.

Care sunt cauzele insomniei?

Insomnia nu are întotdeauna o singură cauză. De cele mai multe ori, la apariția și menținerea ei contribuie mai mulți factori.

Stresul și evenimentele de viață

Problemele profesionale, conflictele, dificultățile financiare, boala, doliul sau alte schimbări importante pot provoca o perioadă de insomnie. Uneori, chiar după dispariția evenimentului inițial, teama de a nu putea dormi și obiceiurile formate în această perioadă pot întreține problema.

Programul și obiceiurile de somn

Insomnia poate fi favorizată de:

• ore de culcare și trezire foarte variabile;
• lucrul în schimburi;
• călătoriile cu schimbarea fusului orar;
• somnul prelungit în timpul zilei;
• petrecerea unui timp îndelungat treaz în pat;
• activitățile stimulante înainte de culcare;
• utilizarea dispozitivelor luminoase până târziu.

Cofeina, nicotina și alcoolul

Cafeaua, ceaiul negru sau verde, băuturile energizante și alte produse cu cofeină pot îngreuna adormirea, mai ales dacă sunt consumate după-amiaza sau seara.

Nicotina are efect stimulant. Alcoolul poate grăbi inițial adormirea, dar fragmentează somnul și poate provoca treziri în a doua parte a nopții. De asemenea, poate agrava sforăitul și apneea în somn.

Afecțiuni medicale

Durerea cronică, refluxul gastroesofagian, bolile respiratorii, afecțiunile tiroidiene, simptomele menopauzei și alte probleme medicale pot afecta somnul.

Insomnia poate apărea și împreună cu depresia, anxietatea, tulburarea de stres posttraumatic sau tulburarea bipolară. Relația este adesea bidirecțională: problemele psihice pot afecta somnul, iar insomnia persistentă poate agrava starea emoțională.

Medicamente și alte substanțe

Unele medicamente pot influența somnul, inclusiv anumite corticosteroide, decongestionante, stimulente, antidepresive sau tratamente administrate la ore nepotrivite. Nu întrerupe tratamentul prescris fără să discuți cu medicul.

Alte tulburări de somn

Simptome asemănătoare insomniei pot apărea în:

• apneea obstructivă în somn;
• sindromul picioarelor neliniștite;
• tulburările de ritm circadian;
• tulburările de mișcare din timpul somnului;
• parasomnii.

Identificarea corectă a problemei este importantă, deoarece tratamentul diferă.

Cine prezintă un risc mai mare?

Insomnia poate afecta orice persoană, dar riscul poate fi mai ridicat în cazul:

• femeilor, inclusiv în timpul sarcinii, după naștere sau în perioada menopauzei;
• adulților în vârstă;
• persoanelor care lucrează în schimburi;
• celor expuși stresului prelungit;
• persoanelor cu dureri cronice sau alte boli;
• celor diagnosticați cu depresie ori anxietate;
• persoanelor cu alte tulburări de somn;
• celor care au membri ai familiei cu insomnie.

Prezența unui factor de risc nu înseamnă că persoana va dezvolta obligatoriu insomnie.

Cum este diagnosticată insomnia?

Diagnosticul se bazează în principal pe discuția cu medicul despre somn, simptome, programul zilnic, starea generală de sănătate și medicamentele utilizate.

Medicul poate întreba:

• când au început problemele;
• cât de des apar și cât durează;
• la ce ore mergi la culcare și te trezești;
• dacă dormi în timpul zilei;
• câtă cofeină sau cât alcool consumi;
• cum te simți și funcționezi pe parcursul zilei;
• dacă sforăi, ai pauze respiratorii sau senzații neplăcute în picioare.

Poate fi recomandat un jurnal de somn ținut timp de una sau două săptămâni. În acesta se notează orele aproximative de culcare și trezire, trezirile nocturne, somnul din timpul zilei și consumul de cofeină, alcool sau medicamente.

Chestionare precum Indicele de severitate a insomniei pot ajuta la evaluarea simptomelor, dar nu înlocuiesc diagnosticul medical.

Analizele de sânge sau alte investigații sunt recomandate numai dacă există indicii privind o anumită afecțiune. Polisomnografia, numită și studiul somnului, nu este necesară de rutină pentru diagnosticarea insomniei. Aceasta poate fi indicată atunci când medicul suspectează apnee, mișcări anormale în somn sau o altă tulburare.

Cum poate fi gestionată insomnia?

Tratamentul depinde de durata simptomelor, cauzele posibile, vârsta pacientului, bolile asociate și medicamentele utilizate.

Terapia cognitiv-comportamentală pentru insomnie

Terapia cognitiv-comportamentală pentru insomnie, abreviată TCC-I, este recomandată ca tratament de primă linie pentru insomnia cronică. Ea poate fi realizată individual, în grup sau, în anumite situații, prin programe digitale validate.

TCC-I poate include:

• asocierea patului cu somnul, nu cu perioade lungi de veghe;
• stabilirea unui program constant;
• ajustarea controlată a timpului petrecut în pat;
• identificarea gândurilor care amplifică teama de a nu dormi;
• tehnici de relaxare;
• educație despre somn și factorii care îl influențează.

Metodele care limitează timpul petrecut în pat trebuie aplicate cu îndrumare profesionistă, în special în cazul persoanelor cu epilepsie, tulburare bipolară, risc de cădere sau alte afecțiuni importante.

Obiceiuri care pot susține somnul

Igiena somnului este utilă, dar în insomnia cronică nu este întotdeauna suficientă ca intervenție unică. Măsurile recomandate pot include:

• trezirea aproximativ la aceeași oră în fiecare zi;
• mersul la culcare atunci când apare somnolența;
• evitarea perioadelor lungi petrecute treaz în pat;
• desfășurarea unei activități liniștite, într-o lumină redusă, dacă somnul nu apare și începe frustrarea;
• limitarea somnului din timpul zilei, mai ales spre seară;
• evitarea cofeinei în a doua parte a zilei;
• evitarea nicotinei și a alcoolului înainte de culcare;
• practicarea regulată a activității fizice, dar nu neapărat a exercițiilor foarte intense imediat înainte de somn;
• reducerea luminii puternice și a activităților stimulante seara;
• menținerea dormitorului întunecat, liniștit și confortabil;
• evitarea verificării repetate a ceasului.

Nu este necesar ca fiecare persoană să doarmă exact opt ore. Necesarul de somn diferă, iar încercarea forțată de a atinge o durată rigidă poate amplifica anxietatea legată de somn.

Tratarea afecțiunilor asociate

Dacă insomnia apare împreună cu depresie, anxietate, durere, reflux, apnee în somn sau o altă afecțiune, aceasta trebuie evaluată și tratată corespunzător. Totuși, insomnia poate persista chiar și după ameliorarea problemei inițiale și poate necesita intervenție specifică.

Medicamentele pentru somn

În anumite situații, medicul poate recomanda un medicament pentru o perioadă limitată sau după evaluarea atentă a beneficiilor și riscurilor.

Alegerea depinde de tipul simptomelor, vârstă, alte afecțiuni și tratamentele utilizate. Unele medicamente pot provoca somnolență în ziua următoare, amețeală, tulburări de memorie, căderi, toleranță, dependență sau interacțiuni cu alcoolul și alte medicamente.

Nu modifica doza și nu combina produse pentru somn fără recomandare medicală. După administrarea unui produs sedativ nu trebuie condus un vehicul dacă există somnolență sau scăderea vigilenței.

Antihistaminicele sedative disponibile fără prescripție nu sunt potrivite pentru utilizare regulată împotriva insomniei. Efectul lor poate scădea în timp, iar reacțiile adverse, precum confuzia, uscăciunea gurii, constipația sau dificultățile urinare, sunt deosebit de importante la persoanele în vârstă.

Melatonina și suplimentele alimentare

Melatonina participă la reglarea ritmului somn–veghe, dar nu este un tratament universal pentru toate formele de insomnie. Eficiența sa depinde de problemă, doză, momentul administrării, vârstă și produsul utilizat.

În Uniunea Europeană, pentru suplimentele care îndeplinesc condițiile legale poate fi folosită mențiunea că melatonina „contribuie la reducerea timpului necesar pentru a adormi”. Aceasta nu înseamnă că produsul tratează insomnia.

Valeriana, passiflora, magneziul și alte suplimente sau produse din plante nu au dovezi suficiente pentru a fi recomandate ca tratament general al insomniei. Produsele naturale pot avea reacții adverse și pot interacționa cu medicamentele.

Înainte de utilizarea unui produs pentru somn, cere sfatul medicului sau farmacistului, mai ales dacă:

• ești însărcinată sau alăptezi;
• produsul este destinat unui copil;
• ai o boală hepatică, renală, neurologică sau psihiatrică;
• iei anticoagulante, sedative sau alte medicamente;
• trebuie să conduci sau să folosești utilaje;
• consumi deja alte suplimente cu ingrediente similare.

De ce nu este recomandat alcoolul pentru somn?

Alcoolul poate produce inițial somnolență, dar afectează structura normală a somnului. Poate provoca treziri, somn superficial, urinări frecvente și somnolență în ziua următoare. De asemenea, poate agrava tulburările respiratorii din timpul somnului și poate avea interacțiuni periculoase cu medicamentele sedative.

Când trebuie să mergi la medic?

Programează o consultație dacă:

• problemele de somn persistă sau revin frecvent;
• simptomele apar cel puțin trei nopți pe săptămână;
• oboseala afectează activitatea profesională, școala sau relațiile;
• depinzi de alcool, medicamente sau suplimente pentru a adormi;
• sforăi puternic, ai pauze respiratorii sau te trezești cu senzație de sufocare;
• ai senzații neplăcute în picioare care se ameliorează prin mișcare;
• insomnia este însoțită de depresie, anxietate sau schimbări importante de dispoziție.

Dacă ai dormit foarte puțin mai multe nopți și apar agitație neobișnuită, energie excesivă, impulsivitate sau gânduri accelerate, solicită rapid ajutor medical.

Somnolența la volan reprezintă un pericol. Oprește într-un loc sigur și nu continua să conduci. În cazul gândurilor de autovătămare sau suicid, solicită imediat ajutor și sună la 112.

Concluzie

Insomnia presupune mai mult decât câteva nopți cu somn slab. Atunci când dificultățile de adormire sau de menținere a somnului persistă și afectează funcționarea din timpul zilei, este necesară o evaluare corectă.

Pentru insomnia cronică, terapia cognitiv-comportamentală este intervenția recomandată ca primă opțiune. Obiceiurile sănătoase de somn pot susține recuperarea, iar medicamentele sau suplimentele trebuie utilizate numai după evaluarea beneficiilor, riscurilor și posibilelor interacțiuni.

Acest articol are scop informativ și nu înlocuiește consultația, diagnosticul sau tratamentul recomandat de medic.

photo credit: magnific.com