Dermatita atopică, numită și eczemă atopică, este o afecțiune inflamatorie cronică a pielii. Se manifestă în principal prin uscăciune, inflamație și mâncărime intensă, cu perioade în care simptomele se agravează și perioade de ameliorare.

Afecțiunea apare frecvent în copilărie, dar poate continua sau poate debuta și la vârsta adultă. Dermatita atopică nu este contagioasă și nu se transmite prin atingere, folosirea acelorași obiecte sau contactul cu leziunile.

Ce este dermatita atopică?

În dermatita atopică, bariera protectoare a pielii nu funcționează optim. Pielea pierde mai ușor apă și devine mai vulnerabilă la iritanți, alergeni și microorganisme.

În același timp, sistemul imunitar reacționează într-un mod care favorizează inflamația. Combinația dintre bariera cutanată afectată, inflamație și mâncărime formează un cerc dificil de întrerupt:

1. pielea devine uscată și iritată;

2. apare mâncărimea;

3. scărpinatul lezează suplimentar pielea;

4. inflamația și mâncărimea se intensifică;

5. crește riscul de infectare.

Nu toate persoanele cu piele uscată au dermatită atopică, iar termenul „eczemă” include și alte afecțiuni, precum dermatita de contact sau eczema numulară.

Care sunt cauzele dermatitei atopice?

Nu există o singură cauză. Dermatita atopică apare prin interacțiunea dintre mai mulți factori:

• predispoziția genetică;

• funcționarea deficitară a barierei cutanate;

• dereglarea răspunsului imun;

• modificări ale microbiomului pielii;

• factorii de mediu;

• expunerea la diferiți iritanți.

Unele persoane prezintă modificări ale genelor implicate în producerea filagrinei, o proteină importantă pentru structura și funcția barierei cutanate. Totuși, nu toate persoanele cu dermatită atopică au o astfel de modificare genetică.

Riscul poate fi mai ridicat în familiile în care există dermatită atopică, astm bronșic sau rinită alergică. Aceste afecțiuni se pot asocia, dar o persoană cu dermatită atopică nu va dezvolta obligatoriu astm sau alergii.

Ce poate declanșa sau agrava un puseu?

Factorii declanșatori diferă de la o persoană la alta. Printre cei întâlniți frecvent se numără:

• săpunurile și produsele de curățare agresive;

• cosmeticele parfumate;

• detergenții și produsele de curățenie;

• lâna și unele materiale aspre;

• transpirația și supraîncălzirea;

• aerul foarte uscat;

• schimbările bruște de temperatură;

• dușurile foarte fierbinți;

• stresul și somnul insuficient;

• infecțiile;

• polenul, acarienii sau animalele, la persoanele sensibilizate.

Activitatea fizică nu trebuie evitată, dar transpirația, căldura și frecarea pot agrava temporar simptomele. Îmbrăcămintea lejeră, hidratarea și clătirea delicată a pielii după efort pot fi utile.

Alimentele nu reprezintă o cauză universală a dermatitei atopice. Eliminarea preventivă a unor grupe alimentare nu este recomandată în lipsa unei alergii confirmate.

Care sunt simptomele dermatitei atopice?

Manifestările pot varia în funcție de vârstă, tonul pielii și severitatea bolii.

Simptomele frecvente includ:

• mâncărime, uneori foarte intensă;

• piele uscată, aspră sau descuamată;

• zone inflamate;

• papule sau mici vezicule;

• fisuri și excoriații produse prin scărpinare;

• zone care elimină lichid sau formează cruste;

• îngroșarea pielii după scărpinare repetată;

• modificarea culorii pielii după vindecarea leziunilor.

Pe pielea deschisă, inflamația poate apărea roșie sau roz. Pe tonurile mai închise, zonele afectate pot avea nuanțe violacee, cenușii sau brun-închise și pot fi mai greu de recunoscut.

Mâncărimea poate afecta somnul, concentrarea, activitatea școlară sau profesională și starea emoțională.

Unde apar leziunile?

Localizarea se poate modifica odată cu vârsta.

La sugari

Leziunile apar frecvent pe:

• obraji;

• frunte;

• scalp;

• trunchi;

• suprafețele exterioare ale brațelor și picioarelor.

Zona acoperită de scutec este deseori mai puțin afectată datorită umidității locale, dar sugarul poate avea concomitent dermatită de scutec din alte cauze.

La copii

Sunt afectate frecvent pliurile coatelor și genunchilor, gâtul, încheieturile, gleznele și mâinile.

La adulți

Leziunile pot apărea pe mâini, față, pleoape, gât, scalp, partea superioară a corpului și în pliurile articulare. Uneori dermatita afectează predominant mâinile sau zona capului și a gâtului.

Cum este diagnosticată dermatita atopică?

Diagnosticul este în principal clinic. Medicul evaluează:

• aspectul și distribuția leziunilor;

• intensitatea mâncărimii;

• vârsta la care au început simptomele;

• evoluția în pusee;

• istoricul personal și familial;

• produsele și substanțele cu care intră pielea în contact;

• răspunsul la tratamentele folosite anterior.

Nu există o analiză de sânge care să confirme singură dermatita atopică.

Testele alergologice, inclusiv testele cutanate prick și dozarea IgE, nu sunt necesare tuturor pacienților și nu stabilesc singure diagnosticul. Un rezultat pozitiv arată sensibilizare, dar nu demonstrează automat că alergenul provoacă simptome.

Investigațiile alergologice pot fi recomandate dacă există reacții imediate după consumul unui aliment, simptome respiratorii alergice sau dermatită moderată ori severă care nu răspunde la tratamentul corect aplicat.

În anumite situații, medicul poate recomanda teste patch pentru dermatita de contact, analize microbiologice sau biopsie pentru excluderea altor afecțiuni.

Cu ce poate fi confundată?

Dermatita atopică trebuie diferențiată de:

• dermatita seboreică;

• dermatita alergică sau iritativă de contact;

• psoriazis;

• scabie;

• infecții fungice;

• eczema numulară;

• unele boli genetice sau imunologice;

• limfomul cutanat, în situații rare.

De aceea, o erupție persistentă sau care nu răspunde la îngrijirea obișnuită trebuie evaluată medical.

Cum se tratează dermatita atopică?

Tratamentul se stabilește în funcție de vârstă, localizarea leziunilor, severitatea simptomelor, suprafața afectată și impactul asupra vieții pacientului.

Planul poate include îngrijirea zilnică a pielii, tratamente antiinflamatoare locale, controlul infecțiilor și, în formele moderate sau severe, fototerapie ori tratamente sistemice.

Emolienții și îngrijirea barierei cutanate

Emolienții reprezintă o parte esențială a îngrijirii pielii atopice. Aceștia ajută la reducerea uscăciunii, menținerea apei în piele și susținerea barierei cutanate.

Se recomandă:

• aplicarea regulată, inclusiv în perioadele fără leziuni active;

• reaplicarea după spălare;

• alegerea unei formule fără parfum, bine tolerate;

• utilizarea unei cantități suficiente;

• aplicarea delicată, fără frecare intensă.

Unguentele și balsamurile mai grase pot fi potrivite pentru pielea foarte uscată, în timp ce cremele sau loțiunile pot fi mai confortabile în zonele cu păr, pe timp călduros sau în timpul zilei.

Cel mai bun emolient este cel pe care pacientul îl tolerează și îl poate utiliza consecvent.

Dermocosmeticele nu înlocuiesc medicamentele prescrise pentru inflamația activă.

Curățarea pielii

Sunt recomandate dușurile sau băile scurte, cu apă călduță, nu fierbinte. Pentru curățare pot fi folosite produse blânde, fără săpun și fără parfum.

După spălare:

1. pielea se usucă prin tamponare;

2. nu se freacă energic cu prosopul;

3. emolientul se aplică înainte ca pielea să se usuce complet.

Produsele spumante, parfumate și exfoliantele mecanice pot irita pielea și trebuie evitate în timpul puseelor.

Medicamentele antiinflamatoare locale

Corticosteroizii topici sunt utilizați frecvent pentru controlul puseelor. Alegerea substanței, potenței, formei și duratei depinde de vârstă, zonă și severitate.

Utilizarea corectă, conform recomandării medicului, poate controla eficient inflamația. Aplicarea insuficientă sau întreruperea prea rapidă poate duce la persistența puseului, în timp ce folosirea necontrolată poate provoca reacții adverse.

Inhibitorii topici de calcineurină pot fi recomandați în anumite situații, inclusiv pentru zone sensibile precum fața, pleoapele sau pliurile. Sunt medicamente eliberate la recomandarea medicului, nu produse cosmetice.

În anumite cazuri sunt disponibile și alte tratamente topice non-steroidiene. Alegerea aparține dermatologului.

Pansamentele umede

Terapia cu pansamente umede poate fi utilă în unele pusee moderate sau severe. Aceasta presupune aplicarea tratamentului recomandat, urmată de un strat umed și unul uscat de material.

Metoda trebuie explicată de un profesionist. Aplicarea unui corticosteroid sub pansament poate crește absorbția și nu trebuie făcută fără recomandare medicală, mai ales la copii.

Formele moderate și severe

Dacă tratamentul local aplicat corect nu controlează boala, dermatologul poate recomanda:

• fototerapie;

• medicamente biologice;

• inhibitori JAK;

• alte tratamente care modulează răspunsul imun.

Aceste tratamente necesită selecția atentă a pacientului și monitorizare medicală. Corticosteroizii administrați sistemic nu sunt recomandați ca soluție de lungă durată, din cauza reacțiilor adverse și a riscului de reapariție rapidă a simptomelor după întrerupere.

Antihistaminicele calmează mâncărimea?

Mâncărimea din dermatita atopică nu este produsă exclusiv de histamină. Din acest motiv, antihistaminicele nu controlează întotdeauna eficient pruritul și nu tratează inflamația pielii.

Un medic poate recomanda uneori, pe termen scurt, un antihistaminic sedativ dacă mâncărimea afectează grav somnul. Aceste produse pot produce somnolență și nu trebuie administrate automat, în special copiilor.

Când sunt necesare antibiotice?

Antibioticele nu sunt recomandate preventiv și nu tratează dermatita atopică neinfectată. Pot fi prescrise atunci când medicul constată o infecție bacteriană.

Semnele posibile de infectare sunt:

• agravarea bruscă a leziunilor;

• durerea sau sensibilitatea accentuată;

• secrețiile purulente;

• crustele gălbui;

• căldura locală;

• febra sau starea generală alterată.

Dermatita atopică și alimentația

Nu există o dietă universală pentru dermatita atopică. Eliminarea laptelui, ouălor, glutenului sau altor alimente fără evaluare poate produce carențe, mai ales la copii.

O alergie alimentară trebuie suspectată în special atunci când după consumul unui aliment apar rapid urticarie, umflarea buzelor, vărsături, tuse, dificultăți de respirație sau alte simptome sistemice.

Dietele de eliminare trebuie începute numai după evaluare medicală și, atunci când este necesar, cu sprijinul unui dietetician.

Poate fi prevenită dermatita atopică?

În prezent, nu există o metodă care să garanteze prevenirea dermatitei atopice.

Alăptarea are numeroase beneficii pentru mamă și copil, dar nu trebuie prezentată ca o metodă sigură de prevenire a dermatitei atopice. Femeile însărcinate și cele care alăptează nu ar trebui să excludă preventiv alimente din dietă dacă nu au o indicație medicală.

Dovezile privind aplicarea emolienților încă din primele zile de viață pentru prevenirea dermatitei atopice sunt neuniforme. Emolienții sunt importanți pentru îngrijirea pielii deja uscate sau atopice, dar nu pot fi promovați ca metodă garantată de prevenție.

Probioticele, inclusiv produsele cu Lactobacillus rhamnosus GG, nu trebuie recomandate de rutină tuturor gravidelor sau sugarilor pentru prevenirea dermatitei atopice. Rezultatele studiilor depind de tulpină, doză, momentul administrării și populația analizată.

Cum pot fi reduse puseele?

Pentru limitarea agravărilor pot fi utile:

• folosirea zilnică a emolientului potrivit;

• alegerea produselor de curățare blânde;

• evitarea parfumurilor și iritanților cunoscuți;

• purtarea hainelor moi și lejere;

• evitarea supraîncălzirii;

• clătirea transpirației de pe piele;

• menținerea unghiilor scurte;

• respectarea tratamentului prescris;

• identificarea realistă a factorilor declanșatori;

• reducerea stresului și protejarea somnului.

Nu este recomandată eliminarea tuturor factorilor considerați generic „alergeni”. Se evită în mod țintit numai factorii care au provocat în mod repetat simptome sau pentru care există o indicație medicală.

Dermatita atopică se vindecă?

Dermatita atopică este o afecțiune cronică. La unii copii, simptomele se reduc considerabil sau dispar pentru perioade lungi odată cu înaintarea în vârstă. La alte persoane, boala persistă sau revine la maturitate.

Tratamentele actuale pot controla inflamația, mâncărimea și puseele, dar nu se poate promite vindecarea definitivă.

Imunoterapia cu alergeni nu vindecă dermatita atopică și nu este indicată de rutină numai pentru această afecțiune. Poate fi luată în considerare de alergolog în situații atent selecționate, mai ales dacă pacientul are concomitent o alergie respiratorie relevantă.

Când trebuie să mergi la medic?

Solicită o consultație dacă:

• erupția este persistentă sau se extinde;

• mâncărimea afectează somnul;

• tratamentul folosit nu mai controlează simptomele;

• apar fisuri dureroase sau sângerări;

• suspectezi o infecție;

• simptomele afectează alimentația, școala, munca sau starea emoțională;

• este afectată zona ochilor;

• copilul nu crește corespunzător sau urmează o dietă restrictivă.

Apariția unor vezicule grupate, dureroase, a unor eroziuni care se extind rapid, a febrei sau a stării generale alterate poate indica eczema herpetică și necesită evaluare medicală urgentă.

Concluzie

Dermatita atopică este o afecțiune inflamatorie cronică, influențată de bariera cutanată, sistemul imunitar, predispoziția genetică și factorii de mediu.

Îngrijirea regulată cu produse potrivite pielii atopice este importantă, dar puseele inflamatorii pot necesita medicamente prescrise. Testele alergologice, dietele restrictive, probioticele și tratamentele „naturale” nu trebuie utilizate automat.

Un plan individualizat, stabilit împreună cu medicul și adaptat vârstei, zonei afectate și severității bolii, poate reduce simptomele și impactul dermatitei atopice asupra vieții de zi cu zi.

Acest articol are scop informativ și nu înlocuiește consultația, diagnosticul sau tratamentul recomandat de medic.