Hipertiroidismul apare atunci când glanda tiroidă produce o cantitate prea mare de hormoni tiroidieni. Această dereglare poate accelera numeroase funcții ale organismului și poate provoca palpitații, scădere în greutate, transpirație excesivă, tremor, anxietate și dificultăți de somn.

Manifestările diferă de la o persoană la alta și pot apărea treptat sau brusc. Pentru că unele simptome pot avea și alte cauze, diagnosticul nu poate fi stabilit numai pe baza lor, ci necesită consultație medicală și analize ale funcției tiroidiene.

Ce este hipertiroidismul?

Tiroida este o glandă în formă de fluture, situată în partea din față a gâtului. Aceasta produce în principal doi hormoni:

• tiroxina sau T4;

• triiodotironina sau T3.

Hormonii tiroidieni influențează metabolismul, temperatura corpului, ritmul cardiac, digestia, activitatea musculară și numeroase alte funcții.

Activitatea tiroidei este controlată de hormonul de stimulare tiroidiană, numit TSH, produs de glanda hipofiză. Atunci când nivelul hormonilor tiroidieni crește, valoarea TSH scade de obicei.

Termenul „tireotoxicoză” descrie prezența unei cantități excesive de hormoni tiroidieni în organism, indiferent de sursă. Hipertiroidismul reprezintă, mai precis, producerea excesivă a acestor hormoni de către tiroidă.

Care sunt simptomele hipertiroidismului?

Simptomele pot varia ca intensitate și nu apar obligatoriu toate în același timp. Printre manifestările frecvente se numără:

• scădere neintenționată în greutate, uneori în ciuda unui apetit normal sau crescut;

• bătăi rapide, puternice ori neregulate ale inimii;

• palpitații;

• nervozitate, iritabilitate sau anxietate;

• tremor fin al mâinilor;

• transpirație excesivă;

• sensibilitate crescută la căldură;

• dificultăți de somn;

• oboseală și slăbiciune musculară;

• scaune mai frecvente sau diaree;

• sete crescută și urinări mai frecvente;

• subțierea sau căderea părului;

• piele caldă și umedă;

• tulburări menstruale;

• scăderea libidoului;

• mărirea glandei tiroide, numită gușă.

Palpitațiile, scăderea în greutate sau anxietatea nu confirmă singure hipertiroidismul. Aceste simptome pot apărea și în anemie, tulburări de ritm cardiac, anxietate, infecții sau alte afecțiuni.

Hipertiroidismul poate afecta ochii?

Unele persoane cu boala Graves pot dezvolta boală oculară tiroidiană, numită și orbitopatie Graves.

Aceasta poate provoca:

• senzație de nisip în ochi;

• uscăciune, roșeață sau lăcrimare;

• sensibilitate la lumină;

• pleoape umflate;

• retragerea pleoapelor;

• aspect proeminent al ochilor;

• vedere dublă;

• durere sau presiune în spatele ochilor.

Nu toate persoanele cu boala Graves dezvoltă manifestări oculare, iar ochii proeminenți nu apar în toate formele de hipertiroidism.

Fumatul crește riscul și severitatea bolii oculare tiroidiene. Modificările de vedere, durerea oculară, dificultatea de a închide pleoapele sau modificarea percepției culorilor necesită evaluare medicală rapidă.

Cum se poate manifesta hipertiroidismul la vârstnici?

La persoanele în vârstă, simptomele pot fi mai puțin evidente. În locul agitației și tremorului pot predomina:

• oboseala;

• slăbiciunea;

• scăderea poftei de mâncare;

• pierderea în greutate;

• izolarea socială;

• tulburările de ritm cardiac;

• agravarea unei boli cardiace existente.

Din acest motiv, hipertiroidismul poate fi uneori confundat cu depresia, îmbătrânirea sau o afecțiune cardiacă.

Care sunt cauzele hipertiroidismului?

Boala Graves

Boala Graves este o afecțiune autoimună și reprezintă una dintre cele mai frecvente cauze ale hipertiroidismului. Sistemul imunitar produce anticorpi care stimulează tiroida să secrete prea mulți hormoni.

Afecțiunea poate fi asociată cu mărirea difuză a tiroidei și, în unele cazuri, cu boală oculară tiroidiană.

Nodulii tiroidieni hiperfuncționali

Unul sau mai mulți noduli tiroidieni pot începe să producă hormoni independent de mecanismul normal de control. Această situație este întâlnită sub denumirile de adenom toxic sau gușă multinodulară toxică.

Un nodul tiroidian nu înseamnă automat hipertiroidism. Majoritatea nodulilor nu produc hormoni în exces, iar evaluarea lor se face separat.

Tiroidita

Inflamația tiroidei poate determina eliberarea în sânge a hormonilor deja depozitați în glandă. Aceasta poate produce o perioadă temporară de tireotoxicoză, urmată uneori de hipotiroidism.

Tiroidita poate apărea după o infecție virală, după naștere sau în contextul unei afecțiuni autoimune. Și tiroidita Hashimoto poate avea, uneori, o fază tranzitorie cu exces de hormoni tiroidieni.

În această situație, tiroida nu produce neapărat hormoni noi în exces, iar tratamentul diferă de cel utilizat în boala Graves.

Excesul de hormoni tiroidieni administrați

O doză prea mare de levotiroxină sau administrarea unor produse care conțin hormoni tiroidieni poate provoca tireotoxicoză. Doza prescrisă nu trebuie modificată sau întreruptă fără recomandarea medicului.

Excesul de iod și anumite medicamente

Cantitățile mari de iod pot declanșa sau agrava hipertiroidismul la persoanele susceptibile. Sursele pot include:

• suplimente cu iod;

• produse pe bază de alge;

• unele substanțe de contrast;

• anumite medicamente, precum amiodarona.

Consumul obișnuit de alimente care conțin iod nu trebuie restricționat automat. Recomandările depind de cauza hipertiroidismului și de tratamentul planificat.

Cauze rare

În cazuri rare, excesul de hormoni tiroidieni poate fi asociat cu o tumoră hipofizară care secretă TSH sau cu alte afecțiuni endocrine. Aceste situații necesită investigații specializate.

Cine prezintă un risc mai mare?

Riscul poate fi mai ridicat în cazul:

• femeilor;

• persoanelor cu antecedente familiale de boală tiroidiană;

• persoanelor cu alte afecțiuni autoimune;

• femeilor care au născut recent;

• persoanelor care fumează, în special în ceea ce privește boala oculară tiroidiană;

• celor care utilizează medicamente sau suplimente cu un conținut ridicat de iod;

• persoanelor cu noduli tiroidieni.

Prezența unui factor de risc nu înseamnă că persoana va dezvolta obligatoriu hipertiroidism.

Cum se diagnostichează hipertiroidismul?

Diagnosticul începe cu evaluarea simptomelor, istoricul medical și examenul clinic. Medicul poate verifica pulsul, tensiunea arterială, tremorul, modificările oculare și dimensiunea tiroidei.

Analize ale funcției tiroidiene

În cele mai multe forme de hipertiroidism primar, analizele evidențiază:

• TSH scăzut;

• T4 liber și/sau T3 crescute.

Uneori, T4 poate fi în limite normale, iar T3 crescut. În formele subclinice, TSH este scăzut, dar T4 și T3 rămân în intervalul de referință.

Rezultatele trebuie interpretate de medic în funcție de simptome, tratamente, sarcină și intervalele laboratorului.

Testarea anticorpilor

Anticorpii împotriva receptorului TSH, denumiți TRAb sau TSI, pot ajuta la confirmarea bolii Graves.

În funcție de context, medicul poate recomanda și anticorpi anti-TPO. Aceștia indică o componentă autoimună, dar nu stabilesc singuri cauza excesului hormonal.

Investigații imagistice

Pentru identificarea cauzei pot fi recomandate:

• ecografia tiroidiană;

• ecografia Doppler;

• scintigrafia și testul de captare a iodului radioactiv.

Scintigrafia nu este indicată în timpul sarcinii și, de regulă, nici în timpul alăptării. Alegerea investigațiilor depinde de situația individuală.

Suplimentele cu doze mari de biotină pot modifica rezultatele unor analize tiroidiene. Informează medicul și laboratorul despre toate suplimentele utilizate înainte de recoltare.

Cum este gestionat hipertiroidismul?

Alegerea terapiei depinde de cauză, severitate, vârstă, starea generală de sănătate, prezența bolii oculare, sarcină și preferințele pacientului.

Principalele opțiuni sunt medicamentele antitiroidiene, tratamentul cu iod radioactiv și intervenția chirurgicală. Nu toate opțiunile sunt potrivite pentru fiecare persoană.

Medicamentele antitiroidiene

Medicamente precum metimazolul sau propiltiouracilul reduc producerea de hormoni tiroidieni.

Acestea sunt folosite în special în boala Graves și în anumite forme provocate de noduli hiperfuncționali. Nu sunt eficiente în toate tipurile de tiroidită, deoarece în aceste situații problema poate consta în eliberarea hormonilor deja formați, nu în producerea lor excesivă.

Tratamentul necesită supraveghere medicală și analize periodice. Rareori, medicamentele antitiroidiene pot provoca reacții grave, precum scăderea severă a globulelor albe sau afectarea hepatică.

O persoană care urmează un astfel de tratament trebuie să solicite rapid sfatul medicului dacă dezvoltă:

• febră;

• durere în gât;

• ulcerații bucale;

• îngălbenirea pielii sau a ochilor;

• urină foarte închisă la culoare;

• durere abdominală persistentă;

• mâncărime intensă.

Beta-blocantele

Beta-blocantele pot fi recomandate temporar pentru reducerea palpitațiilor, tremorului și agitației.

Aceste medicamente nu reduc producerea hormonilor tiroidieni și nu tratează cauza bolii. Nu sunt potrivite tuturor pacienților, în special celor cu anumite afecțiuni cardiace sau respiratorii, și trebuie utilizate numai la recomandarea medicului.

Tratamentul cu iod radioactiv

Iodul radioactiv este administrat oral și este captat de celulele tiroidei. În timp, reduce activitatea țesutului care produce hormoni în exces.

Tratamentul poate determina hipotiroidism permanent, caz în care este necesară administrarea zilnică de hormon tiroidian și monitorizarea regulată.

Iodul radioactiv:

• nu se utilizează în timpul sarcinii sau alăptării;

• poate agrava boala oculară tiroidiană la anumite persoane;

• necesită respectarea unor măsuri temporare de protecție față de cei din jur;

• poate să nu fie potrivit în toate formele bolii.

Recomandarea este stabilită de endocrinolog sau de specialistul în medicină nucleară.

Intervenția chirurgicală

Operația poate presupune îndepărtarea unei părți sau a celei mai mari părți a tiroidei.

Poate fi luată în considerare în cazul unei guși mari, al unor noduli, al suspiciunii de cancer, al intoleranței la alte tratamente sau în alte situații stabilite de echipa medicală.

După îndepărtarea totală sau aproape totală a tiroidei, este necesar tratament de substituție cu hormon tiroidian. Intervenția are și riscuri specifice, precum afectarea glandelor paratiroide sau a nervilor care controlează corzile vocale.

Hipertiroidismul în timpul sarcinii

Hipertiroidismul necontrolat poate crește riscul unor complicații pentru mamă și copil. În același timp, unele terapii utilizate în afara sarcinii nu sunt potrivite în această perioadă.

Tratamentul trebuie stabilit și monitorizat de medicul endocrinolog împreună cu medicul obstetrician. Iodul radioactiv este contraindicat în timpul sarcinii.

Nu întrerupe și nu modifica singură tratamentul dacă ești însărcinată, alăptezi sau intenționezi să rămâi însărcinată.

Ce complicații poate provoca?

În lipsa unui control adecvat, hipertiroidismul poate contribui la:

• tulburări de ritm cardiac, inclusiv fibrilație atrială;

• insuficiență cardiacă;

• pierderea densității osoase și osteoporoză;

• slăbiciune musculară;

• tulburări de fertilitate;

• complicații ale sarcinii;

• agravarea bolii oculare tiroidiene;

• criză tireotoxică.

Riscul depinde de severitatea și durata bolii, vârsta pacientului și existența altor afecțiuni.

Ce este criza tireotoxică?

Criza tireotoxică, numită și furtună tiroidiană, este o complicație rară, dar amenințătoare de viață.

Manifestările pot include:

• febră mare;

• ritm cardiac foarte rapid;

• agitație, confuzie sau pierderea stării de conștiență;

• vărsături sau diaree;

• dificultăți de respirație;

• semne de insuficiență cardiacă.

Aceste simptome necesită apelarea imediată a serviciului de urgență la 112.

Este necesară o dietă specială?

Nu există o singură dietă pentru toate persoanele cu hipertiroidism. Alimentația trebuie adaptată stării generale, cauzei bolii și tratamentului recomandat.

Este important să:

• nu iei suplimente cu iod fără indicație medicală;

• verifici produsele care conțin alge marine;

• informezi medicul despre toate suplimentele utilizate;

• nu elimini sarea iodată sau alimentele nutritive fără recomandare;

• menții un aport adecvat de proteine, calciu și vitamina D.

Înaintea anumitor investigații sau a tratamentului cu iod radioactiv, medicul poate recomanda temporar o alimentație cu un conținut redus de iod. Această dietă nu trebuie începută din proprie inițiativă.

Este recomandată activitatea fizică?

Mișcarea poate susține sănătatea musculară, osoasă și cardiovasculară, dar efortul intens poate fi riscant atunci când hipertiroidismul este necontrolat și ritmul cardiac este crescut.

Tipul și intensitatea activității fizice trebuie discutate cu medicul, mai ales în prezența palpitațiilor, aritmiilor, slăbiciunii musculare sau a unei afecțiuni cardiace.

Când trebuie să mergi la medic?

Programează o consultație dacă observi:

• scădere neintenționată în greutate;

• palpitații repetate;

• tremor persistent;

• intoleranță neobișnuită la căldură;

• transpirație excesivă;

• modificări ale ciclului menstrual;

• mărirea vizibilă a tiroidei;

• simptome oculare;

• anxietate sau insomnie asociate cu alte manifestări fizice.

Solicită ajutor medical urgent dacă apar durere în piept, leșin, dificultăți de respirație, ritm cardiac foarte rapid sau neregulat, febră mare ori confuzie.

Concluzie

Hipertiroidismul poate afecta inima, oasele, mușchii, digestia, somnul și starea generală de sănătate. Simptomele nu sunt suficiente pentru stabilirea diagnosticului, deoarece pot apărea și în alte afecțiuni.

Analizele funcției tiroidiene și identificarea cauzei sunt esențiale pentru alegerea terapiei potrivite. Cu monitorizare și îngrijire medicală adecvată, hipertiroidismul poate fi controlat în majoritatea cazurilor.

Informațiile din acest articol au scop educativ și nu înlocuiesc consultația, diagnosticul sau tratamentul recomandat de medic.