Iodul este un oligoelement indispensabil producerii hormonilor tiroidieni. Prin intermediul acestora, contribuie la metabolismul normal, funcționarea sistemului nervos și dezvoltarea normală a creierului și scheletului în timpul sarcinii și copilăriei.

Atât deficitul, cât și excesul de iod pot afecta funcția tiroidei. Din acest motiv, suplimentele nu trebuie administrate automat pentru oboseală, creștere în greutate sau alte simptome nespecifice.

În România, iodarea sării reprezintă principala măsură de prevenire a tulburărilor produse de deficitul de iod. Aceasta nu înseamnă însă că trebuie consumată mai multă sare: recomandările privind limitarea aportului de sare rămân valabile.

Ce este iodul?

Iodul este un element prezent în mod natural în anumite alimente, adăugat în sarea iodată și disponibil în unele suplimente alimentare.

Cea mai mare parte a iodului din organism se găsește în glanda tiroidă. Aceasta îl utilizează pentru a produce:

• tiroxina sau T4;

• triiodotironina sau T3.

Producerea hormonilor tiroidieni este controlată, printre altele, de hormonul de stimulare tiroidiană, cunoscut drept TSH, secretat de hipofiză.

Atunci când aportul de iod este prea mic, tiroida poate să nu mai producă suficienți hormoni. În anumite situații, stimularea prelungită prin TSH poate determina mărirea glandei tiroide și apariția gușii.

Ce rol are iodul în organism?

Funcțiile iodului sunt legate în principal de producerea normală a hormonilor tiroidieni și de funcționarea normală a tiroidei.

Prin intermediul hormonilor tiroidieni, iodul participă la:

• metabolismul energetic;

• funcționarea sistemului nervos;

• menținerea funcției cognitive normale;

• creșterea și dezvoltarea organismului;

• dezvoltarea normală a creierului și scheletului fetal;

• reglarea mai multor procese metabolice.

Iodul nu „oferă energie” în mod direct și nici nu tratează oboseala. Dacă aportul este deja adecvat, administrarea unei cantități suplimentare nu îmbunătățește automat metabolismul sau funcția tiroidei.

De cât iod avem nevoie?

Necesarul diferă în funcție de vârstă și de etapa vieții. Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară – EFSA – a stabilit următoarele valori orientative pentru aportul adecvat:

Aceste valori se referă la aportul total provenit din alimente, sare iodată și, dacă este cazul, suplimente. Ele nu reprezintă doze de suplimentare recomandate automat fiecărei persoane.

Alte organizații folosesc valori ușor diferite. De exemplu, Organizația Mondială a Sănătății indică un aport total de aproximativ 250 µg pe zi în sarcină și alăptare. Recomandarea individuală trebuie adaptată alimentației, stării tiroidei și ghidurilor medicale aplicabile.

Care sunt sursele alimentare de iod?

Cantitatea de iod din alimente poate varia în funcție de zona geografică, sol, furajele animalelor și modul de procesare.

Sursele importante pot include:

• sarea iodată;

• peștele marin;

• fructele de mare;

• laptele și produsele lactate;

• ouăle;

• anumite produse fortificate cu iod;

• algele marine, care necesită însă prudență.

Peștele marin nu conține întotdeauna aceeași cantitate de iod. Nici toate produsele lactate sau ouăle nu au o concentrație constantă.

Fructele, legumele, nucile și cerealele nu sunt considerate surse sigure de iod, deoarece conținutul lor depinde mult de sol. Broccoli nu trebuie prezentat drept aliment bogat în iod.

Băuturile vegetale pe bază de soia, migdale, ovăz sau orez pot conține puțin iod dacă nu sunt fortificate. Eticheta trebuie verificată separat pentru fiecare produs.

Sarea iodată și aportul de sare

În România, iodarea sării pentru consum uman este reglementată ca măsură de prevenire a tulburărilor cauzate de deficitul de iod.

Pe ambalaj trebuie verificată mențiunea „sare iodată”. Sarea de mare, sarea roz, sarea de Himalaya și alte săruri speciale nu reprezintă automat surse de iod. Unele pot fi iodate, dar acest lucru trebuie să fie indicat pe etichetă.

Pentru a păstra cât mai bine iodul:

• sarea se depozitează într-un recipient bine închis;

• se protejează de căldură și umiditate;

• se respectă termenul indicat pe ambalaj.

Nu este recomandată creșterea consumului de sare pentru obținerea unei cantități mai mari de iod. Aportul ridicat de sodiu crește riscul de hipertensiune arterială și boli cardiovasculare. Soluția este alegerea sării iodate în cantitățile limitate recomandate, nu utilizarea unei cantități suplimentare.

Algele marine sunt o sursă sigură?

Algele pot conține cantități foarte mari și variabile de iod. Unele produse pe bază de kelp sau kombu pot furniza printr-o singură porție mai mult decât limita zilnică tolerabilă.

Conținutul nu poate fi estimat doar după dimensiunea porției, culoarea sau gustul produsului. De aceea, algele și suplimentele cu kelp nu trebuie utilizate zilnic pentru „susținerea tiroidei” fără verificarea cantității de iod.

Persoanele cu tiroidită Hashimoto, boala Graves, noduli tiroidieni sau alte boli ale tiroidei trebuie să solicite sfatul endocrinologului înainte de utilizarea unor asemenea produse.

Cine poate prezenta un risc mai mare de aport insuficient?

Riscul poate fi mai ridicat în cazul:

• persoanelor care nu utilizează deloc sare iodată;

• celor care consumă puțin sau deloc pește, lactate și ouă;

• persoanelor vegane, dacă nu folosesc alimente fortificate;

• femeilor însărcinate sau care alăptează;

• persoanelor care urmează diete foarte restrictive;

• celor care folosesc exclusiv săruri neiodate;

• persoanelor care locuiesc în regiuni cu sol sărac în iod.

Faptul că o persoană face parte dintr-un grup de risc nu confirmă existența unui deficit și nu justifică automat administrarea unor doze mari.

Care sunt efectele deficitului de iod?

Deficitul reduce capacitatea tiroidei de a produce hormoni tiroidieni. Consecințele depind de severitate, durată, vârstă și starea generală de sănătate.

Pot apărea:

• mărirea glandei tiroide sau gușă;

• hipotiroidism;

• oboseală;

• sensibilitate crescută la frig;

• piele uscată;

• constipație;

• încetinirea ritmului cardiac;

• dificultăți de concentrare;

• creștere în greutate;

• slăbiciune musculară.

Aceste manifestări nu sunt specifice deficitului de iod. Pot apărea și în alte forme de hipotiroidism sau în numeroase afecțiuni fără legătură cu tiroida.

Gușa poate avea multiple cauze, iar prezența ei nu demonstrează automat că persoana are nevoie de iod.

Deficitul de iod în sarcină și copilărie

Iodul este deosebit de important în sarcină, deoarece hormonii tiroidieni materni contribuie la dezvoltarea sistemului nervos al fătului.

Deficitul sever în timpul sarcinii poate avea consecințe grave, inclusiv afectarea dezvoltării neurologice și a creșterii copilului. Formele severe sunt asociate și cu un risc mai mare de complicații obstetricale.

Efectele deficitului ușor sau moderat și beneficiile suplimentării universale sunt mai dificil de cuantificat și pot depinde de situația nutrițională a populației. Din acest motiv, suplimentarea trebuie stabilită în funcție de recomandările medicului și de contextul individual.

Cum se identifică deficitul de iod?

Simptomele nu pot confirma singure deficitul. Medicul poate evalua:

• alimentația și tipul de sare utilizat;

• suplimentele administrate;

• istoricul personal și familial;

• dimensiunea și aspectul tiroidei;

• TSH și hormonii tiroidieni;

• anticorpii tiroidieni, dacă există suspiciunea unei boli autoimune;

• ecografia tiroidiană, când este indicată.

Concentrația iodului urinar este folosită în special pentru evaluarea aportului la nivelul populațiilor. O singură probă urinară variază mult de la o zi la alta și, în general, nu este suficientă pentru diagnosticarea deficitului la o anumită persoană.

Nu începe suplimentarea numai pe baza unui test comercial izolat sau a unor simptome nespecifice.

Ce se întâmplă dacă aportul de iod este prea mare?

Excesul poate afecta tiroida la fel ca deficitul. În funcție de susceptibilitatea individuală, poate determina:

• hipotiroidism;

• hipertiroidism;

• creșterea TSH;

• gușă;

• inflamația tiroidei;

• agravarea unei boli tiroidiene preexistente.

Riscul poate fi mai mare la persoanele cu boală tiroidiană autoimună, noduli, deficit anterior de iod, la vârstnici și la nou-născuți.

Intoxicația acută este rară și apare la cantități mult mai mari decât cele alimentare. Poate provoca arsuri la nivelul gurii și gâtului, dureri abdominale, vărsături, diaree, slăbiciune și tulburări cardiovasculare.

În cazul ingerării accidentale a unei cantități mari de iod sau a unei soluții antiseptice, trebuie solicitat imediat ajutor medical. Nu se provoacă vărsătura fără indicație specializată.

Care este limita superioară de aport?

Pentru adulți, EFSA utilizează o limită superioară tolerabilă de aproximativ 600 µg de iod pe zi, din toate sursele, pentru populația generală.

Această valoare nu este o țintă de consum și nu reprezintă o doză recomandată. Ea indică nivelul peste care riscul efectelor adverse poate crește dacă aportul se menține în timp.

Persoanele cu afecțiuni tiroidiene pot reacționa la cantități mai mici decât limita stabilită pentru populația sănătoasă. Dozele medicale prescrise în situații speciale nu se raportează la această limită și se administrează sub supraveghere medicală.

Este necesară suplimentarea cu iod?

Majoritatea persoanelor trebuie să își asigure necesarul prin alimentație variată și utilizarea moderată a sării iodate.

Un supliment poate fi luat în considerare dacă:

• aportul alimentar este insuficient;

• există o recomandare medicală;

• persoana urmează o alimentație vegană fără alimente fortificate;

• există o nevoie crescută în sarcină sau alăptare;

• a fost identificat un risc real de deficit.

Doza trebuie aleasă ținând cont de aportul total și de toate produsele utilizate. Iodul poate fi prezent simultan în suplimente prenatale, multivitamine, produse pentru tiroidă și formule cu alge.

Nu se combină mai multe produse care conțin iod fără calcularea aportului total.

Iodul în perioada de preconcepție, sarcină și alăptare

Necesarul crește în aceste perioade, dar afirmația că toate femeile trebuie să ia automat aceeași doză nu este suficient de prudentă.

Înainte de administrare trebuie verificate:

• cantitatea de iod din suplimentul prenatal;

• consumul de sare iodată;

• alimentația;

• diagnosticele tiroidiene;

• tratamentul cu levotiroxină sau medicamente antitiroidiene;

• recomandarea medicului obstetrician ori endocrinolog.

Femeile cu tiroidită Hashimoto, boala Graves, noduli sau alte probleme tiroidiene nu trebuie să înceapă singure suplimente cu iod ori kelp.

Un aport adecvat este important, însă dozele mari nu oferă beneficii suplimentare și pot perturba funcția tiroidei mamei sau a copilului.

Ce trebuie știut despre alimentele „goitrogene”?

Varza, broccoli, conopida și soia conțin substanțe care, în anumite condiții, pot influența utilizarea iodului de către tiroidă.

Pentru majoritatea persoanelor cu aport adecvat de iod, consumul obișnuit al acestor alimente, ca parte a unei diete variate, nu reprezintă o problemă și nu trebuie evitat.

Riscul devine relevant în special în contextul unui deficit important de iod și al consumului foarte mare sau neechilibrat. Broccoli și celelalte legume crucifere au valoare nutritivă și nu trebuie eliminate preventiv.

Fluorul, calciul și magneziul „elimină” iodul?

Nu există justificare pentru afirmația generală că fluorul elimină iodul din organism sau că aportul alimentar obișnuit de calciu și magneziu produce deficit de iod.

Anumite substanțe pot influența metabolismul iodului în condiții experimentale sau la expuneri neobișnuit de mari, dar acest lucru nu justifică evitarea apei fluorurate, a alimentelor cu calciu ori a surselor de magneziu.

Calciul și magneziul pot reduce absorbția levotiroxinei dacă sunt administrate prea aproape de medicament. Aceasta este o interacțiune cu levotiroxina, nu o „eliminare” a iodului din organism.

Iodul și medicamentele

Suplimentele cu iod pot necesita prudență în asociere cu:

• medicamente antitiroidiene;

• amiodaronă;

• litiu;

• unele medicamente care influențează potasiul;

• diuretice care economisesc potasiu;

• inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei, când suplimentul conține iodură de potasiu.

Substanțele de contrast iodate pot influența temporar funcția tiroidei la persoanele susceptibile. Administrarea lor medicală nu este echivalentă cu aportul alimentar de iod.

Informează medicul despre bolile tiroidei și despre suplimentele utilizate înaintea investigațiilor sau tratamentelor relevante.

Soluția Lugol și antisepticele cu iod

Soluția Lugol, tinctura de iod și antisepticele pe bază de povidonă iodată nu sunt suplimente alimentare interschimbabile.

Produsele antiseptice trebuie folosite numai conform prospectului și destinației lor. Nu toate sunt potrivite pentru răni profunde, arsuri extinse, utilizare prelungită sau suprafețe mari de piele.

Soluțiile destinate aplicării externe nu trebuie ingerate.

Iodura de potasiu utilizată în urgențe nucleare protejează tiroida numai împotriva iodului radioactiv și numai dacă este administrată la momentul și în doza comunicate de autorități. Nu protejează împotriva altor forme de radiație și nu trebuie administrată preventiv din proprie inițiativă.

Întrebări frecvente

Iodul ajută la slăbit?

Nu. Iodul este necesar pentru producerea hormonilor tiroidieni, dar suplimentarea nu produce scădere în greutate dacă aportul este deja suficient. Dozele excesive pot provoca disfuncții tiroidiene.

Oboseala arată că am deficit de iod?

Nu neapărat. Oboseala are numeroase cauze. Evaluarea poate include istoricul medical, alimentația și analize precum TSH și FT4, conform recomandării medicului.

Pot lua iod dacă am Hashimoto?

Nu fără recomandarea endocrinologului. Atât deficitul, cât și excesul pot fi problematice, iar unele persoane cu boală tiroidiană autoimună sunt mai sensibile la un aport ridicat.

Sarea de Himalaya conține iod?

Nu în mod automat. Trebuie verificată eticheta. Dacă nu apare mențiunea „sare iodată”, nu poate fi considerată o sursă sigură.

Algele sunt mai bune decât suplimentele obișnuite?

Nu neapărat. Cantitatea de iod din alge poate fi foarte variabilă și uneori excesivă. Produsele cu kelp nu trebuie administrate la întâmplare pentru tiroidă.

Pot lua iod în sarcină?

Aportul adecvat este important, dar suplimentul și doza trebuie discutate cu medicul. Trebuie luate în calcul alimentația, celelalte suplimente și eventualele afecțiuni tiroidiene.

Concluzie

Iodul este esențial pentru producerea hormonilor tiroidieni și pentru dezvoltarea normală a sistemului nervos. Sursele importante sunt sarea iodată consumată cu moderație, peștele marin, fructele de mare, lactatele, ouăle și anumite produse fortificate.

Atât deficitul, cât și excesul pot perturba funcția tiroidei. Suplimentele cu iod, produsele cu kelp și soluția Lugol nu trebuie utilizate preventiv sau pentru tratarea simptomelor fără recomandare medicală, mai ales în sarcină și în prezența unei afecțiuni tiroidiene.

Acest articol are scop informativ și nu înlocuiește consultația, diagnosticul sau tratamentul recomandat de medic.

photo credit: magnific.com